STABILIRE s. f. Acțiunea de a (se) stabili; precizare; fixare, instituire. Stabilirea de norme juste, științifice este una din condițiile importante care asigură avîntul permanent al producției. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 65. ♦ Așezare (definitivă) într-un loc; instalare.