STRECHEAT, -Ă, strecheați, -te, adj. (Înv. și pop.) (Despre animale) Speriat, gonit de (sau ca de) streche; fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, zăpăcit; nebun, țicnit. – V. strechea.

strecheat², ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1 581 / V: (îvr) ~răchiat, (înv) ~echiet, (reg) ~eochiat / Pl: ~ați, ~e / E: strechea] 1 (D. animale) Gonit, speriat de (sau ca de) streche. 2 (Fig; d. oameni) Care are comportări anormale, ciudate. 3 (Pex) Nebun. 4 (Îvr; d manifestările oamenilor) Nebunesc.

strecheat¹ sn [At: DLR / Pl: ? / E: strechea] (Reg) Neliniște, goană provocată la animale de streche.

STRECHEAT, -Ă, strecheați, -te, adj. (Despre animale) Speriat, gonit de (sau ca de) streche; fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, zăpăcit; nebun, țicnit. – V. strechea.

STRECHEAT, -Ă, strecheați, -te, adj. (Despre animale) Atins de streche, speriat de streche; fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, neîntreg la minte, nebun, țicnit. V. căpiat. Cine-i strecheatul Despot, îl știm, precum îl știți. ALECSANDRI, T. II 165.

STRECHEA, strechez, vb. I. Intranz. (Înv. și pop.) (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. – Din streche.

străchia v vz strechea

străchiat, ~ă a vz strecheat²

străchiet, ~ă a vz strecheat²

strechea [At: BIBLIA (1688), 585¹/10 / V: (reg) ~răchia, ~eita, ~etea, ~richi / Pzi: ~chez, 3 (îvr) streche / E: streche] 1-2 vi, (rar) vr (Îvp; d. animale) A porni în goană, speriat (sau ca și cum ar fi speriat) de streche. 3 vi (Îvp; fig; d. oameni) A se comporta anormal. 4 vi (Pex) A înnebuni. 5 vi (Reg; d. vite) A se odihni, vara, la umbră.

strechiet, ~ă a vz strecheat^2[1] corectat(ă)

streita v vz strechea

streochiat, ~ă a vz strecheat²

stretea v vz strechea

strichi v vz strechea

STRECHEA, strechez, vb. I. Intranz. (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. – Din streche.

STRECHEA, strechez, vb. I. Intranz. (Mai ales la pers. 3; despre animale, rar despre oameni) A porni în goană nebună, speriat (sau ca și cum ar fi speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație. V. căpia. (Cu pronunțare regională) Dară hargatul, cînd au fost pe la prînzul cel mare, au început iarăși a străchea și au ținut tot o fugă pînă acasă. SBIERA, P. 239. Vrei să-ți spun una și bună?... Ai strechet la bătrînețe... ALECSANDRI, T. 1276.

A STRECHEA pers. 3 ~ză intranz. 1) (despre animale) A fugi înțepat sau ca înțepat de streche. 2) fig. pop. A se comporta în mod straniu, neobișnuit. 3) fig. A da semne de nebunie. /Din streche

strechià v. a înnebuni: a strechiat la bătrânețe AL.

stréchiĭ și -chiéz v. intr. (d. strechie). Îs apucat de strechie: vitele (și fig. oamenii) au strechiat. V. căpiez.

strechea (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. strechez, 3 strechează, 1 pl. strechem; conj. prez. 3 să strechez, 3 să strecheze

strechea (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 strechează

strechea vb., ind. prez. 1 sg. strechez, 3 sg. și pl. strechează

strechiu, -chie 3, -chiam 1 imp., -chiat prt., -chiind ger., -chiere inf. s.

strecheat, -ă, strecheați, -te adj. furios, dement

STRECHEAT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

strecheat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

STRECHEA vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

STRECHEA vb. (MED. VET.) (reg.) a bâzdări. (O vită care a ~.)

strechea vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.

STRECHEA vb. (MED. VET.) (reg.) a bîzdări. (O vită care a ~.)