stridență sf [At: LOVINESCU, C. VIII, 114 / Pl: ~țe / E: fr stridence] 1 Însușirea de a fi strident (1) sau de a emite sunete stridente. 2 Sunet strident Vz discordanță, disonanță, distonanță. 3 Caracteristică a unei culori de a impresiona neplăcut vederea prin tonurile prea puternice, contrastând intens cu celelalte din jur. 4 Calitate a unor lucruri de a fi astfel colorate Vz violență. 5 Ceea ce produce o impresie neplăcută prin lipsă de armonie sau de firesc. 6 Ceea ce iese în evidență în mod supărător.