Definiția cu ID-ul 1246186:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
strujitură sf [At: PSALT. 194 / Pl: ~ri / E: struji + -(i)tură] 1 (Pop; lpl; de obicei urmat de pp „de” care indică felul) Așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. 2 (Îvr; pan; csnp) Material erodat (și cărat) de o apă curgătoare (din matca ei). 3 (Rar; pex) Obiect strujit2.