STUPOARE s. f. 1. Stare de uluire produsă în mod brusc de o surpriză sau de o emoție puternică; stupefacție. După stupoarea din primul moment, senzația evenimentului cutreieră toate încăperile. C. PETRESCU, C. V. 342. 2. (Med.) Stare de deprimare, în cazul anumitor psihoze, care duce la amuțire și la imobilizare completă.