sul DLRLC înregistrează expresia cu un sul subțire „printr-un calcul fin, cu istețime, cu șiretenie”, socotind că este vorba de un înțeles aparte al cuvîntului sul. Prof. J. Byck, într-o comunicare rămasă nepublicată, arată că aici trebuie să fie o etimologie populară, și are desigur dreptate. Greșește însă cînd propune ca etimologie fraza cu uzul subțire (considerînd că a fost scris usul pentru uzul) : această frază nu este cunoscută în practică, nu se prea justifică în fapt și mai presupune și o schimbare de accent neobișnuită. Ținînd seamă că expresia a circulat în secolul trecut (atestare la Caragiale), pare probabil că avem de-a face cu un balcanism, și anume cu turc. usul „mijloc”, „metodă”, împrumutat în neogreacă (οὐσοῦλι „”manière adroite de s'y prendre„ : μἔνα οὐσοῦλι ”tout delicatement„, Ronzevalle, p. 34) și în bulgară (усул ”mijloc îndemânatic„ : с усул ”cu dibăcie„). Din greacă a trecut și în aromînă: usuli, ”mod„, ”măsură„ (Dalametra,). Se vede că în ambele limbi care au împrumutat cuvîntul din turcește și i-au păstrat forma originală, el se construiește cu o prepoziție care înseamnă ”,cu", exact ca sul în romînește. Nu este greu de văzut cum usùl a fost înțeles în romînește ca un sul și de asemenea cred că adăugarea adjectivului subțire nu cere multe explicații. DLRLC repetă expresia la subțire, unde inserează și pe cu un plan subțire, expresie bine cunoscută, populară, care desigur a luat locul lui cu un sul subțire, iar TDRG inserează pe cu o foarte subțire stratighimă (lanache Văcărescul).