SUPRANATURAL, -Ă, supranaturali, -e, adj. (În concepțiile mistice) Care pare mai presus de forțele și de legile naturii sau împotriva acestor legi și care (neputînd fi explicat) este atribuit unor forțe miraculoase. Materialismul filozofic... ne dă o imagine justă a lumii înconjurătoare, ne prezintă lumea așa cum este ea, fără nici un adaus străin, «supranatural». LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 106. Știu ce ar vrea toată lumea... Cu mintea lui... să înlocuiască tunurile, mitralierele, să redea curaj soldaților, să răstoarne situația, ca o prezență supranaturală. CAMIL PETRESCU, U. N. 421. ◊ (Substantivat) Supranaturalul e explicat acum prin simpla manifestare a unor legi naturale. MARINESCU, P. A. 46. ♦ Fără seamăn, extraordinar, excepțional. Acum știu că toți contemporanii lui Napoleon nu erau oameni supranaturali, așa cum mi-i arătau cărțile, erau numai niște oameni necăjiți. C. PETRESCU, Î. II 64.