SURMENARE, surmenări, s. f. Faptul de a se surmena; istovire, extenuare, surmenaj. Supraîncărcarea sau surmenarea sistemului nervos, în special a scoarței emisferelor cerebrale, duce la tulburarea activității organismului, la îmbătrînirea prematură. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2809.