SUSPENSIE (< lat. suspensio, întrerupere) Figură de stil, folosită și în oratorie, prin care oratorul, în dorința de a stîrni atenția auditoriului, își întrerupe discursul, enunțînd altceva decît se aștepta. Ex. Pristanda: - O făcurăm și p-asta... și tot degeaba! (I.L. CARAGIALE, O scrisoare pierdută) Punctarea cu trei puncte (puncte de suspensie) etc. marchează o pauză în enunțarea ideii, urmată de o „surpriză”.