TELPIZ adj. (Mold.) Viclean, prefăcut, șiret. Samănă să fie niște iălpizi, de vreme ce au aprins rogojina în cap. AXINTE URICARIUL. Dumitrașco-Vodă, fiind grec tălpiz și fricos, . . . pune pricini asupra boierilor. NECULCE. Iar țăranul tălpiz . . . îndată au aflat un vicleșug nou, B 1774, 16^r. Ele foarte s-au defăimat prin lucrare telpizului Bertoldu. B 1774, 29^v; cf; B 1774, 5^r, 23^v. ◊ (Substantival) Atunce împăratul au cunoscut că este tălpizul tălpijilor. B 1774, 32^v. Forme gramaticale.: nom. pl. tălpiji (B 1774, 32^v). Variante: tălpiz (AXINTE URICARIUL; NECULCE; B 1774, 5^r, 16^r, 23^v, 32^v). Etimologie: tc. telbis. Vezi și tălpijic, tălpizie. Cf. alnic, amăgelnic, amăgeu,balamut,celarnic, celuitor, hamiș, hîtru (2), înceluitor, marghiol, măiestreț, opăcitor, șugubăț (2), șuvealnic.