TEMNICER, temniceri, s. m. Paznic într-o închisoare; gardian. Acest tratat de edificație era probabil singura carte pe care mila vreunui temnicer i-o va fi pus la îndemînă. IORGA, L. I 509. A înnoptat și trebuie să mă duc să-mi iau slujba de temnicer la turnul Londrei. NEGRUZZI, S. III 269. Dă unul portarului, Altul temnicerului. TEODORESCU, P. P. 528.