Definiția cu ID-ul 512746:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
teslim (-muri), s. n. – Predare. – Mr. tislime, megl. teslim. Tc. (arab.) teslim (Roesler 604; Șeineanu, III, 122; Ronzevalle 65), cf. ngr. τεσλίμι, bg., sb. teslim. – Der. teslimarisi, vb. (a preda), sec. XIX, înv.