tohoarcă sf [At: DDRF / V: (reg) tah~, tihar~, tihoacă, tih~ (Pl: ~orci), ~har~ (Pl: ~hărci), ~hâr~ (Pl: ~rci), torhacă, torhoacă, torhoată, tuhar~ (Pl: ~hârci), tuh~ sf, torhoc sn / Pl: ~rce / E: nct] 1 (Reg) Cojoc mare ciobănesc, făcut din piei de oaie neprelucrate (cu lână în afară). 2 (Reg) Piele de oaie neprelucrată (din care se fac cojoace). 3 (Reg; îf tiharcă) Căciulă rea, care nu mai poate fi folosită. 4 (Olt) Obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte mare și greu de purtat. 5 (Olt; îf tohârcă) Jumătate de dovleac.