TOHOARCĂ, tohoarce, s. f. Cojoc mare ciobănesc, lung pînă la pămînt, făcut uneori din două rînduri de piei, cusute cu lîna în afară. Cu tohoarca mițoasă în spate și cu cînele după el, Lepădatu trecu prin zbaterea fulgilor. SADOVEANU, O. II 553. Mă culcasem cu tohoarca-n cap și ajunsesem la al doilea somn. C. PETRESCU, R. DR. 132.