TRÎNTIT, -Ă, trîntiți, -te, adj. Așezat într-o poziție comodă; lungit, tolănit. Obișnuia să stea după-amiazi trîntită pe pat, citind romane. REBREANU, I. 64. Unde se gîndește, însă, stînd în jețul ei trîntită? MACEDONSKI, O. I 85. Șidem trîntiți pe divanuri în toată dezinvoltura moldovinească. RUSSO, S. 28.