traforaj sn [At: LOVINESCU, C. V. 98 / V: (îvr) ~aș / Pl: ~e / E: trafora + -aj] 12 Procedeu de ornamentare, constând în executarea unei figuri sau a unui motiv prin decupare dintr-o placă subțire de lemn, de piatră etc. Si: ajur, (rar) trafor (1). 2 (Aht) Ornament arhitectural perforat Si: (rar) trafor (2). 3 (Ccr) Piesă executată prin traforaj (1). 4 Unelte folosite pentru traforaj (1).