transpoziție, deplasarea unui grup de sunete – sau a unei întregi lucrări muzicale – la un anumit interval*, raportul dintre sunete rămânând nemodificat. Efectuarea t. unei piese exceptând t. la octavă*, numită și semi-t. – îi schimbă tonalitatea (2), permițând simplificarea execuției; astfel, se evită un registru (I) prea grav sau prea înalt, o tonalitate cu prea multe alterații* sau dificilă ca tehnică instr. etc. În orch. există mai multe instr. transpozitorii. Ele cântă alte sunete decât cele notate, în funcție de tonalitatea în care sunt acordate (1). Astfel, cl., trp. și sax. s. fiind acordate în Si bemol transpun cu un ton* mai jos; cornul în fa și cornul engl. transpun cvinta* inferioară (ex.: corn în fa).