TRIBUTAR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). Polonia era ca și tributară tătarilor. HASDEU, I. V. 9. Va să zică vreți să fiți în veci tributari străinului. GHICA, la CADE. [Dacii] se uciseră unii pre alții, ca să nu slujească de triumf la cei ce le fuseseră tributari. NEGRUZZI, S. I 201.