Definiția cu ID-ul 513151:
Etimologice
tricou (-uri), s. n. – 1. Tricot, împletitură din ochiuri. – 2. Jerseu, pulover, gen de împletitură. – Mr. trico. Fr. tricot; pentru teminație, cf. cadou, carou. – Der. tricota, vb. (a împleti), din fr. tricoter; tricotaj, s. n. (împletitură), din fr. tricotaje.
Exemple de pronunție a termenului „tricou” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50