TROSC interj. Onomatopee care redă zgomotul produs de o cădere, o trosnitură, o lovitură etc. Ajung în pădure, opresc carul, poc! poc! trosc! se aude în toate părțile. SEVASTOS, N. 82. Pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă una... Trosc! și la stînga una. CREANGĂ, P. 55. ◊ (Substantivat) Se auzi un durăt și după aceea un trosc! în tindă jos cu poloboc cu totul. SBIERA, P. 10. ◊ (Cu valoare verbală) Apuc o prăjină și... trosc peste cergă. ALECSANDRI, T. 49. (În legătură cu «pleosc») N-apuc să răspunz, domnule, și șart! part! trosc! pleosc! patru palme. CARAGIALE, T. II 112. – Variantă: trosca (ALECSANDRI, T. 397) interj.