TRĂIRE s. f. 1. Faptul de a trăi; viețuire. Setea lui de a trăi preschimba ceea ce îi era refuzat din pricina morții apropiate... într-o neasemuită trăire după moarte. CAMIL PETRESCU, O. II 346. 2. Metodă metafizică de cunoaștere care, pe baza unor experiențe psihice confuze și subiective, pretinde în mod arbitrar că ar ajunge la cuprinderea întregii realități; totalitatea proceselor psihice care servesc drept bază acestei metode.