trăitor, ~oare [At: NECULCE, L. 86 / P: tră-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: trăi + -tor] 1-2 smf, a (Ființă) care este în viață Si: viețuitor. 3 a (Îvr; d. plante și animale) Care trăiește (1) mult. 4 a Care își duce viața într-un anumit loc Si: locuitor, (înv) petrecător. 5 a Care durează.