tubulatură sf [At: PROT.-POP., N. D. / V: (înv) ~bl~ / Pl: ~ri / E: ger Tabulatur, fr tablature] 1 Vechi sistem de notație muzicală, cu ajutorul literelor, al cifrelor și al altor semne, care se folosea în sec. XV-XVII pentru instrumentele polifonice, indicând poziția degetelor executantului. 2 Enumerare a părților din care este alcătuit un instrument muzical, așezată la începutul unei metode de învățare a instrumentului respectiv. 3 Sistemul de reguli referitoare la arta maeștrilor-cântăreți din sec. XV-XVI.

tubulatură sf [At: NOM. PROF. 29 / Pl: ~ri / E: fr tubulature, it tubulatura] Ansamblu de țevi care comunică între ele sau care fac parte dintr-un sistem tehnic².

TUBULATURĂ, tubulaturi, s. f. Rețea de țevi care comunică între ele.

TUBULATURĂ s.f. Rețea de țevi care comunică între ele. [Cf. it. tubulatura].

TUBULATURĂ s. f. rețea de țevi care comunică între ele. (< it. tubulatura)

TUBULATURĂ ~e f. Rețea de țevi comunicante în componența unui sistem tehnic. /<fr. tubulature

tubulatură s. f., g.-d. art. tubulaturii; pl. tubulaturi

tubulatură s. f., g.-d. art. tubulaturii; pl. tubulaturi

tubulatură s. f., g.-d. art. tubulaturii; pl. tubulaturi

TUBULATURA DELTAPLANULUI rețea de țevi care formează structura unei aripi delta.