Definiția cu ID-ul 513637:
Etimologice
turn (-nuri), s. n. – 1. Construcție prismatică sau cilindrică mai înaltă decît construcțiile din jur. – 2. Tură, piesă de șah. Germ. Turm, prin intermediul săs. Turn (Cihac, II, 428; Borcea 215; Tiktin), cf. sb. torm, turan, slov. turen, mag. toron(y).
Exemple de pronunție a termenului „turn” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50