Definiția cu ID-ul 552988:
Enciclopedice
turnean, turneni s. m. (Înv.) Pustnic care trăia retras pe vârful unui munte înalt sau pe capitelul unei coloane; stâlpnic. – Din turn + suf. -ean.
turnean, turneni s. m. (Înv.) Pustnic care trăia retras pe vârful unui munte înalt sau pe capitelul unei coloane; stâlpnic. – Din turn + suf. -ean.