tâmbușit, ~ă a [At: T. PAPAHAGI, M. 189 / V: (reg) ~usit / Pl: ~iți, ~e / E: tâmbuși] (Reg; d. oameni) 1 Ghemuit² (1). 2 Tolănit² (1). 3 Cu gâtul scurt și gros.

tămbuși v vz tâmbuși

tâmbusit, ~ă a vz tâmbușit

tâmbuși [At: PAȘCA, GL. / V: (reg) tăm~, tum~ / Pzi: ~șesc / E: nct] (Reg) 1 vt A îngrămădi. 2 vr (D. oameni) A se ghemui (1). 3 vt (Îf tumbuși) A bate foarte tare. 4 vt (Îf tămbuși) A surprinde pe cineva. 5 vt (Pex; îaf) A prinde pe cineva în flagrant delict.

tumbuși v vz tâmbuși

TÂMBUȘIT adj. v. chircit, contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit.

TÂMBUȘI vb. v. chirci, contracta, ghemui, închirci, strânge, zgârci.

tîmbuși vb. v. CHIRCI. CONTRACTA. GHEMUI. ÎNCHIRCI. STRÎNGE. ZGÎRCI.

tîmbușit adj. v. CHIRCIT. CONTRACTAT. GHEMUIT. ÎNCHIRCIT. STRÎNS. ZGÎRCIT.

tâmbușít, -ă, tâmbușiti, -te, (tâmbusít), adj. (reg.) Întors; cu fața în jos, ghemuit: „Scoală sus, nu durni ca dus, / Tâmbusit cu dosu-n sus” (Papahagi, 1925: 342). – Din tâmbuși (MDA).

tâmbușit, -ă, tâmbușiti, -te, (tâmbusit), adj. – (reg.) Întors; cu fața în jos, ghemuit: „Scoală sus, nu durni ca dus, / Tâmbusit cu dosu-n sus” (Papahagi, 1925: 342). – Din tâmbuși (MDA).

tâmbuși, tâmbușesc, vb. IV (reg.) 1. a îngrămădi, a (se) ghemui. 2. a bate tare. 3. a surprinde.