târnáț, târnațuri, (tărnaț), s.n. (reg.) Pridvorul casei; prispa din fața casei închisă cu o balustradă de scânduri cu stâlpi uniți în partea superioară cu o cunună; șatră: „Era o casă mare, cu târnaț, cum să fac pă la noi” (Bilțiu, 2007: 215). – Din magh. tornác „cerdac, prispă” (Șăineanu, Scriban, MDA).