UCIDE (ucid, ucig; perf. ucisei; part. ucis) I. vb. tr. 1 A omorî: eu ucig și viu fac, vatăm și eu vindec (PS.-SCH.); de atunce întră zavistia în lume, că se sculă Cain de ucise pre frate-său Avel (MX.) ¶ 2 † Ⓟ A da lovituri, a bate rău, a snopi în bătaie, a stîlci: acest vameș... ucidea pieptul său și grăia: Doamne, milostiv fii mie păcătosul (EV.-GOV.); cîndu-l va călca cu picioarele sau-l va ucide cu pumnii ponciși în inimă pînă-l va omorî (PRV.-MB.); l-am ucis și s’a întîmplat de a murit (R.-COD.); și’nciudat pe vulpe că l-a amăgit, se duce s’o ucidă în bătaie (CRG.). II. vb. refl. 1 A se omorî, a se sinucide ¶ 2 † Ⓟ A se lovi, a se stîlci: (vamășul) stătu departe și să ucidea în piept (VARL.); M’am ucis în cap cu pumnii (PANN) [lat. occīdĕre].