UD I. adj. Foarte umed (despre cineva sau ceva muiat în apă sau peste care a curs apă sau alt lichid): la pămîntul ~ nu trebue apă multă (ZNN.); îi duce (pe moșnegi) la sine în casă și-i schimbă în haine uscate, că ale lor toate erau ~e (RET.); suflam în niște lemne ~e, să aprind nițel foc în sobă (I.-GH.); e ~ pînă la piele; ~ lioarcă 👉 LIOARCĂII. II. sm. Cel ce e ud; (P): ~ul de ploaie nu se teme, cel ce n’are nimic de pierdut nu se teme de hoți; cel copleșit de nevoi nu se mai teme de nimic. III. pl. uduri sn. Urină: să mănînce balega lor și să bea ~ul lor (BIBL.);Ⓟ a(-și) face ~ul, a slobozi ~ul, a ieși cu ~ul, a urina: mamele să nu iasă cu ~ul, avînd copiii în brațe, căci aceștia capătă năjit (PAMF.); trîntitura se întoarnă, dacă se calcă în ~ul unui cal (GOR.); bășica ~ului 👉 BĂȘICĂ1 [lat. udus].