UDEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Umezeală; loc ud, apărie: ne-am covrigit împrejurul focului și, deasupra ninsoare, dedesubt ~ (CRG.); oaia... din ~ și din necurățenie capătă la picioare sgaibă (DRĂGH.); cînd țin ele turta la ~, plouă, dar de o țin pe cuptioriu, e secetă (VOR.) ¶ 2 F Băutură: dacă are de gînd a ne ospăta... apoi să ne îndesească mai mult cu udeala, pentru că acolo stă toată puterea și îndrăzneala (CRG.).