UDĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a uda; rezultatul acestei acțiuni; umezeală, apărie: cînd e să plouă, se ridică pe munte o ceață albastră, deasă, care... apoi se preface în nori groși și iute începe udătura (JIP.); grîul putea sta ani întregi, nebătut în snopi, netreierat, fără a se teme de a fi răzbit de ~ (I.-GH.) ¶ 2 Băutură: din zori pînă’n seară nu-i iertat creștinului să puie nimic pe buze, nici mîncare nici ~ (LUNG.) ¶ 3 🍽 Tot ce bea sau îmbucă țăranul (lapte, brînză, borș, ceapă, varză, castraveți, etc.), pe lîngă mămăligă, ca să n’o mănînce goală: încep a mînca cu toții la pîne goală și a bea apă rece din fîntînă, căci altă ~ nu aveau (CRG.); cînd țăranul, în zile de post, n’are alt soiu de ~, mănîncă și cir cu mămăligă prăjită (ȘEZ.); mîncarea cea mai de căpetenie la dînsul, atît la frupt, cît și la post, este udătura (VOR.).