Definiția cu ID-ul 938183:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UITUC, -Ă, uituci, -e, adj. Care uită ușor; cu memorie slabă; p. ext. distrat, zăpăcit. E drept însă că sînt și uituc. D. ZAMFIRESCU, R. 23. Uite, ziua știu de toate, Seara însă plec uitucă. COȘBUC, P. I 304.