UNDĂ (pl. -de) sf. 1 Val, talaz, apa mării, unui lac, unui rîu, etc., care se mișcă încoace și încolo ridicîndu-se și coborîndu-se pe rînd: (Sfîntul) au potolit și unda mării ce se scornise și vivorul au încetat (DOS.); Acuma la ureche-i un cîntec vechiu străbate... Ca molcoma cadență a undelor pe lac (EMIN.); își aduce Ialomița dinspre apus undele-i galbene și liniștite (VLAH.); pr. ext. poet. suprafața apei: Pășește lin o barcă pe unda adormită (ALX.); Ⓕ a ieși în ~, a ieși la suprafață: sfînta dreptate a ieșit în ~ pentru toți (ALECS.) ¶ 2 Pr. anal. Tot ce se ridică și coboară ca o undă, clocot: biata cătană se tot uita acum la scalda ce da unde (RET.) ¶ 3 Mold. Trans. Ⓕ Furie momentană (PAMF.) (VIC.) ¶ 4 ~ de sînge, val de sînge, țîșnitură: Și grabnic unda sîngelui țîșni din rană (COȘB.) ¶ 5 Ⓕ Val, roiu de oameni, mulțime nenumărată ce dă năvală: mai mulți din slujitori se mirau, curtea or păzi despre acea ~, au la mănăstiri s’or căra ca și alți tîrgoveți (N.-COST.) ¶ 6 Pr. ext. Ceea ce prezintă ridicături și scufundături ca niște unde; în spec. vorb. de păr: părul ei castaniu ce se slobozea în unde de mătase pe albii ei grumazi (NEGR.); perișorul subțire și tufos îi cădea pe umeri în unde (ISP.) ¶ 7 Succesiune alternativă de reflexe pe care le au unele stofe de mătase, ape ¶ 8 📻 ⚡ Serie de mișcări concentrice ce se propagă într’un fluid elastic în interiorul căruia s’a exercitat o impulsiune; unde sonore, unde luminoase, mișcări care se presupune că sînt produse în aer prin vibrațiunea corpurilor sonore, în eter prin vibrațiunea razelor luminoase, și cu care se explică fenomenele sunetului și al luminei; lungime de ~, distanța străbătută într’o unitate de timp de propagarea impulsiunii care a dat naștere undei; unde scurte, unde a căror lungime e mică [lat. ŭ n d a].