UNTDELEMN, Ⓟ UNDELEMN (pl. -nuri) sn. Uleiu stors din măsline: untdelemn vărsat din nebăgare de seamă însemnează pagubă (GOR.); sărmanul fără nădejde, ca o candelă fără undelemn (GOL.) ; cu art. se zice un(t)delemnul și untul-de-lemn: și luă Samuil șipul cu untdelemnul și turnă preste capul lui (BIBL.); cu barba rară și cu părul ca untdelemnul, retezat drept pe ceafa lui rasă (DLVR.); adevărul plutește ca untul-de-lemn (ZNN.) [u n t + de + lemn4].