URECHELNIȚĂ, urechelnițe, s. f. I. (Zool.) 1. Insectă cu corpul de formă alungită, de culoare castanie, cu elitrele scurte, avînd la capătul abdomenului două prelungiri în formă de foarfece (Forficula auricularia). Urechelnița însă are obicei de a se băga și a se ascunde... prin oalele și ulcelele cu care se duce mîncare lucrătorilor în cîmp. MARIAN, INS. 486. 2. Miriapod cu capul mare, cu antenele lungi și cu ultima pereche de picioare mai lungi și îndreptate îndărăt (Lithobius forficatus ). 3. Cîrcăiac. II. (Bot.) Plantă erbacee cu frunze grase ovale terminate printr-un vîrf ascuțit și cu flori roșii sau roze așezate în partea superioară a tulpinii; crește pe stînci sau, uneori, cultivată (Sempervivum tectorum). Ce mare și stufoasă a crescut urechelnița. CARAGIALE, M. 101. ♦ Urechea-iepurelui. III. Linguriță lunguiață cu care se curăță cleiul din urechi. IV. (Rar) Bubă specifică care apare uneori la urechi. Romînii din Țara-Romînească însă, cînd are cineva urechelniță, adecă un fel de bube la urechi sau în dosul acestora, au datină... de a unge cu amestecătura aceasta urechelnița sau bubele de la urechi. MARIAN, INS. 486.