URMAȘ sm. 1 Cel ce se coboară, descinde din cineva: Voi sînteți ~ii Romei? Niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni! (EMIN.); făcu o nuntă de se duse vestea peste tot pămîntul, și rămase de povestit la ~ii ~ilor (ISP.) ¶ 2 Odraslă, progenitură: ca mîne, poimîne, te-i trezi că ai îmbătrînit și nu-ți rămîne nici un ~ (CRG.) ¶ 3 Moștenitor al tronului: care va trece pruba mai bine, acela va fi și cel mai viteaz și mai în stare să-mi fie ginere și ~ în împărăție (SB.); murise și împăratul d’acolo și nici el n’avea ~i (ISP.) [urma].