URZI (urzesc, Băn. ord) vb. tr. 1 ⛓ A înșira în lung firele de tort, depănate pe mosoare, cu ajutorul alergătoarei sau urzitoarei: Marți nu-i bine a urzi pînza, c’apoi e a năpaste (GOR.); pentru o fată care urzește pînza de-a lungul gardului, un cîne... este o ivire mai mult decît supărăcioasă (SLV.); pr. anal.: Paingănul urzește o pînză încîlcită (ALECS.); mîna lui turti cu furie, pe fundul unui butoiu, un păianjen ce-și urzea în ticnă ițele sale (ODOB.) ¶ 2 A clădi din temelie, a întemeia: pre acea vreme au urzit Petru-Vodă mănăstirea Pobrota, numai pînă în jumătate (GR.-UR.); mănăstirea... Sfînta Maria și Hangul, la munte, și Dragomirna, la Suceavă, o au săvîrșit și au urzit și Bîrnova, pre numele său (M.-COST.) ¶ 3 A crea, a plăzmui: Sfîntulețul, voind să prăsească oameni, s’a apucat să urzească pămîntul, într’o Marți (R.-COD.); acest copaciu era înalt și gros și bătrîn de cînd urzise Dumnezeu pămîntul (ISP.); nu știu cum, mi se părea c’atunci se urzește lumea, sub ochii mei (VLAH.); Dumnezeu cela ce au zidit pre tine și te-au urzit (BIBL.) ¶ 4 Ⓕ A făuri pe ascuns, a unelti, a plănui în taină, a țese: începe să urzească pe sub ascuns tot felul de intrigi (VLAH.); urzeau comploturi și ațîțau revolte (NEGR.) [lat. vulg. *ordīre = clas. ordīri].