*UZ (pl. uzuri) sn. 1 Întrebuințare, folosire: a pierdut de mult un ochiu și ~ul comod al mîinii drepte (CAR.) ¶ 2 În spec. Întrebuințarea obicinuită sau excepțională a unui cuvînt, a unei expresiuni, de către marea mulțime a populațiunii, cu toate că e uneori împotriva spiritului limbii ¶ 3 Datină, obiceiu; ~urile poporului la naștere ¶ 4 ⚖️ Dreptul de a se folosi însuși de un lucru care este și rămîne proprietatea altuia ¶ 5 Experiența în societate, obicinuința de a trăi între oameni, știința de a se purta în lume și deprinderea de a cunoaște obiceiurile oamenilor [lat. usus, cu înțelesurile fr. usage].