UȘOR¹, UȘCIOR (scris adesea USCIOR), ❍UȘTIOR, UȘCHIOR sm. Tocul, pervazul ușii sau ferestrei: cătă cheia la locul ei, sus, în scobitura ușorului de stejar (LUNG.); pe prag ședea ghemuit un om... rezămat de ușcior (GRIG.); ea pășea în tindă, lăsînd un ochiu peste ușchior (SLV.); mai adesea pl.: Cu sgomot sare poarta din vechii ei ușori (EMIN.); casa... era acum toată numai un sloiu de ghiață și nu se mai cunoștea pe dinafară nici ușă, nici ușori, nici gratii (CRG.); scrie-le și pre usciorii casei tale și pre porțile tale (BiBL.); trebue mutați uștiorii ușilor (RET.) [lat. osteolum > ușor; celelalte forme sînt refăcute după ușă, ușcioară].