VESTON, vestoane, s. n. Obiect de îmbrăcăminte bărbătească (în special de uniformă militară) făcut din stofă sau din pînză și care acoperă partea superioară a corpului (peste cămașă); haină, sacou, surtuc. Se caută pe sub vestonul negru de uniformă. DUMITRIU, N. 111. L-a prins de mîneca vestonului și a vrut să-l tragă spre el. SAHIA, N. 82. [Învățătorul] purta un veston negru de subt care atîrnau jur împrejur poalele cămășii țărănești înflorite. REBREANU, R. I 94.