Definiția cu ID-ul 942074:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VINDICTĂ, vindicte, s. f. (Învechit) Urmărire, pedepsire a crimelor; răzbunare. Și-a plecat capul călăilor lui Ipsilante, ca să nu compromită viitorul țării sale, expuind-o la vindicta turcească. GHICA, la CADE.