violentare sf [At: CONSTANTINESCU, S. III, 38 / P: vi-o~ / Pl: ~tări / E: violenta] 1 Determinare a cuiva prin forță să acționeze într-un anumit fel Si: constrângere (1), forțare (1), silire. 2 Manifestare violentă (13). 3 (Spc; rar) Violare (7). 4 (Fig) Intervenție intenționată în realitatea sau în aspectul unui lucru, al unui fapt, al unui fenomen etc.