violoncel s.n. (muz.) Instrument muzical cu coarde și cu arcuș asemănător cu vioara, dar de dimensiuni mult mai mari și cu un timbru mai grav, care a apărut în sec. 16. Îl întrebă dacă mai cîntă la violoncel (CĂL.). ◊ Compar. Nurlia cu trupul de violoncel de abanos (VOIC.). ♦ Ext. Parte de melodie sau melodie interpretată de violoncel. ♦ Meton. Violencelist. • sil. vi-o-. pl. -e, -uri. /<fr. violoncelle, it. violoncello.