VIOLONCEL, violoncele, s. n. 1. Instrument muzical cu patru coarde și cu arcuș, asemănător cu vioara, dar mai mare decît aceasta și avînd un timbru grav. ◊ Fig. Crivățul și-a îngroșat glasul, a prins să geamă pe strune de violoncel și să mugească în alămurile unei fanfare nevăzute. C. PETRESCU, A. 274. 2. (Rar) Muzicant care cîntă la violoncel (1). Are orchestră? – N-are, dar puteam s-o organizez, că la urma urmelor ce-mi trebuie? Opt viori, două violoncele, o violă, un contrabas. SEBASTIAN, T. 303.