VIZIUNE, viziuni, s. f. 1. Percepție vizuală, vedere; p. ext. imagine, reprezentare. De multe ori amintirea e așa de puternică, încît după atîția ani se ridică în mine viziunea desăvîrșită a lucrurilor. SADOVEANU, O. VIII 50. Am agonisit numai viziunea holdelor de smarald. GALACTION, O. I 9. D. Sadoveanu are puternică viziunea gesturilor, prin care personagiile își vădesc mișcările sufletului. IBRĂILEANU, S. 17. Viziunea lucrurilor care-l înconjurau începu să se paienjenească încet-încet. ANGHEL-IOSIF, C. L. 144. ◊ (Poetic) Ileana, viziunea minunată, pare a fi țesută din lumină și căldură. GHEREA, ST. CR. III 310. 2. Mod de a vedea, de a privi lucrurile; p. ext. concepție, opinie. Poetul își formează o viziune globală, o viziune de ansamblu despre realitate. BENIUC, P. 136. O viziune politică de acest fel – poate mai blîndă – asupra familiei sale trebuie să fi avut și Eminovici. CĂLINESCU, E. 22. 3. Fantasmagorie. Dar chiar de n-ar fi fost ieri decît o viziune, mîine scena poate să devie realitate. REBREANU, R. II 53. ♦ Vedenie, nălucă. Prin ceața viorie care împînzește orizontul se desemnează în alb, ca o viziune a nopții, forma uriașă a iahtului. BART, S. M. 50.