VOLUBILITATE s. f. Ușurința de a vorbi mult și repede. Grigore se simțea la largul lui, vorbea și explica cu o mare volubilitate și cu o plăcere care-i îndulcea glasul. REBREANU, R. I 74. Răspunsul îndoielnic îndîrji pe Bologa. Începu să vorbească atunci cu o volubilitate care se vedea că nu i-e firească. id. P. S. 16. ♦ Locvacitate. Cită deosebire între acest profet cu cugetul aprins și vorba cumpănită și limbuții dascăli greci, cari pierdeau cîteva idei abia asimilate în potopul volubilității lor de meridionali. IORGA, L. II 522.