vrej s.n. Tulpină a unor plante agățătoare sau tîrîtoare. Vrejurile de dovleci se încolăciseră unu peste altu, acoperind gardurile cu foi țepoase (DELAVR.). ◊ Compar. O descoperi pe Oltea, care, firavă ca un vrej, se pierdea sfioasăpintregătitele doamne (VIN.). ◊ Fig. Pe-o coastă-n vreji de nouri Crește luna (BLA.). ♦ Ext. Lăstar. Găsise un nod mare în păr, încîlcit din șuvițe înnodate. .. și complicat inextricabil cu vreji de viță sălbatică (PAPAD.). • pl. -uri, (reg.) -e, m. -i. /<bg. вреж.