văiugă² sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: ~ioagă (Pl: ~ioage), vaioagă (Pl: vaioage, văioage), voioagă (Pl: voioage) sf, văiog (Pl: văioage, văioguri), vaiog (Pl: vaioage, văioage), vaiug (Pl: vaioage, vaiuguri), voiog (Pl: voioage) sn / Pl: ~ugi / E: mg vályog (dal vályug)] (Reg) Cărămidă nearsă, făcută dintr-un amestec de lut cu paie¹, turnată în forme Vz chirpici.