VĂPĂIA, văpăiez, vb. I. Intranz. (Învechit) A arde cu flacără. Un foc de surcele văpăia pe vatră. ODOBESCU, S. I 153. Focuri de surcele De departe văpăiati. VĂCĂRESCU, P. 12. ◊ Fig. (În personificări) Tu lună! scînteiezi, Și prin desiș, în crînguri, ca flăcări văpăiezi. ODOBESCU, S. I 28. – Variantă: văpăi, văpăiesc, vb. IV.