zăcere s.f. Faptul de a zăcea; ședere îndelungată în pat; ext. boală (grea și lungă); zăcut. Își aminti deodată de Laura în zăcerea ei suavă și tristă (VIN.). ◊ Expr. A cădea la zăcere = a cădea la pat, a se îmbolnăvi greu. Bietul om a căzut la zăcere de inimă rea (SADOV.). • pl. -i. /v. zăcea.